fbpx

Scrisoare către copiii noștri, în vremea pandemiei Covid-19.

Bună dragul meu, singurul meu copil, Radu.  Te iubesc foarte mult!

De-a lungul acestor aproape 2 luni de distanțare socială, te-ai adaptat la o schimbare imensă.

Ai trecut de la a fi înconjurat de colegii de clasă și de prietenii tăi, la a fi în prezența constantă a adulților, fără acces la toate rudele tale însă.

Ați avut videochaturi cu prietenii și colegii de clasă, fără de care altfel, nu ai fi avut cu cine să discuți, în afara adulților din viața ta.

Ai trecut de la un program încărcat de scoală, activități extrascolare, sporturi și jocuri cu prietenii, la lecții școlare, solitar, cu căști, în spațiul virtual, urmate de timp liber neîntrerupt, neprogramat, nesolicitat, în timp ce eu încercăm frenetic să rămân în fruntea muncii, de acasă.

Ai fost obligat să renunți la jocul cu alți copii,  în curte, în casă sau în jurul casei și să te joci singur sau cu cățelul tău, Lord, în fiecare zi.

Acum stau și mă întreb cât de mult ar mai fi în regulă să nu interactionezi cu cei de vârsta ta…

Experții mă asigura că vei fi bine.

Copiii, spun ei,  sunt în mod natural sociabili, dar sunt, de asemenea și foarte adaptabili în mod natural.

Și deși nu există studii științifice pe termen lung care să se concentreze pe copiii izolați de colegii sau prietenii lor, o perioada lungă de timp, multe studii au dovedit că și copiii singuri la părinți sunt la fel de capabili să gestioneze schimbările mari, ca cei cu frați sau surori.

Știu ca ai și momente cand ești foarte fericit să te joci singur.

Ti-a plăcut întotdeauna să creezi, să meșterești în curte, să faci origami, să construiești lego și să petreci câteva ore călătorind în lumea jocurilor video. Au fost momente când te-am întrerupt, în timp ce erai liniștit, într-un fel de joc – crezând că vei fi recunoscător pentru o oarecare atenție sau interacțiune umană – și am fost întâmpinată de dorința ta de solitudine. Mami! Mă mai joc un pic!” Ca-n vremurile bune…

Recunosc că au existat momente, în acest timp cu distanțare socială, când m-am întrebat dacă ești într-adevăr în regulă, așa cum pari să fii…

Simt că aș putea lua câteva lecții de la tine în adaptarea la schimbare. Ai avut momentele tale triste – toți le-am avut – dar nu am văzut niciodată nimic la fel de remarcabil precum capacitatea ta de a te adapta, de a găsi aventură în cele mai fără sens activități și de a te distra din nimic.

Îmi place cum te-ai adaptat la provocarea momentului. Ai sărit în acțiune, pregătindu-ți micul dejun sau ajutându-mă să pun masa. Ai avut întotdeauna idei creative pentru a petrece timpul împreună, în familie – Jucăm Monopoly? Jucăm cărți sau șah? Facem gogoși împreună? Îi facem baie lui Lord?  Și când am avut treabă, ai stat liniștit în camera ta…

Nu pot decât să sper, că petrecând atât de mult timp cu adulții tăi, aceștia te vor ajuta în călătoria către propria ta vârstă…

M-ai învățat mult despre propria mea rezistență și propria mea capacitate de a-mi stăpâni temerile. M-ai învățat, de exemplu, cum să apreciez un moment de liniște într-o viață plină și zgomotoasă și poate prea matură și aglomerată, în care copilăria fusese cam de mult uitată….

Chiar dacă incertitudinea este încă în jurul nostru, tot acest timp suplimentar pe care am ajuns să-l petrecem, a fost un cadou – un lucru cu adevărat prețios, neașteptat de frumos, în ciuda stresului zilnic.

Mulțumesc, băiatul meu dulce. Copilul meu puternic, amuzant, neastâmpărat și adaptabil.  Dragostea cea mai dragă a inimii mele.

Mami

Elena Otioc

Scrie comentariul tau

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Call Now ButtonREZERVARE PRIN TELEFON!

Continuand pe acest website, sunteti de acord cu politica cookies. mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close